Pastila pentru inimii frânte nu există!

E 4 dimineața și eu nu pot să dorm. Demonii-mi cântă balade de iubire pribege...mă pierd. Help? Alo? Mă aude cineva? Vă rog, cineva, oricine, oricând...

Îmi simt gândurile pregătite să evadeze brutal din singurul loc în care s-au regăsit vreodată, mintea mea. Se simt ele însele acolo, cioburi fatale ale unei lumi moarte (deși nu a existat vreodată cu adevărat), întinse neputincioase pe covorul fericirii mele... Cu toate astea, orice cușcă, rămâne o închisoare. O limitare mentală. Ele nu vor asta, vor să fie libere.

Îmi simt capul gata să explodeze, visele-mi vibrează într-un ritm amețitor. Vreau o pastilă, dar când merg la farmacie și le spun farmacistelor "Mă doare inima, iar mintea mea e vie. Vrea să mă ajute. S-o las?" , ele se uită ciudat. Mă simt prost. Am spus ceva greșit? Oh, nu mă mai duc vreodată la farmacie.

Mă-ntind pe spate și-ncep să accept durerea. La urma urmei, încep să cred că nu există vreo pastilă pentru inimii frânte.

Același tavan monoton și gri, oare de ce nu mă surprinde? Întotdeauna stric tot ce se apropie de mine. Încep să mă gândesc la chestii. Chestii care-mi zdruncină sufletul peticit, jalnic și singuratic. Îl sfâșie, apoi lasă durerea să se-nfrupte din el. Când nu ești niciodată suficient de bun pentru cineva, oricine, toată lumea, fără să-ți dai seama, ființa ta întră într-o transă morbidă. Se zvârcolește, dar știe că n-are rost, abandonează.  Licăriri muribunde valsează timide spre cer, se pierd printre stele. 

Odată mi-a fost dezamăgit sufletul... Era atât de neputincios. Legat de lanțurile ruginite ale vieții se zvârcolea pe podeaua umedă și murdară a minții mele. Încearca să scape, așa că a trebuit să-l ard. În acea zi țipete pierdute-mi colindau palatul derăpănat al minții. Nu am avut de ales, voia să plece, să mă lase singură-n lumea asta perfidă.

Ziua aceea e de fapt acum și mâine și ieri. Dovadă-mi e cenușa ce se lasă spulberată de adierea perversă a vântului.

Conducerea Magilor- Terra

Unii profesori nu știu că avem și noi țeluri

Unii profesorii sunt de genul "Avem o singură oră pe săptămână și tu nu-mi reciți lecția despre sânge ca pe o poezie? Nerecunoscătoareo! Alți copii și-ar dori să fie în pielea ta, să stea pe scaunul acesta și să învețe fiecare detaliu absurd din materia mea. Cum îți permiți să-mi spui că ai avut trei teste, două ascultări și o carte de citit obligatoriu săptămâna aceasta, tu chiar nu ai rușine?". Da, așa este, o să mor proastă dacă nu știu ce beneficii a adus Edison lumii, cu toate că a furat majoritatea ideilor lui Nikola Tesla de care probabil nu ne veți spune vreodată. Ne învățați istoria și politică, dar când îl aduc în discuție pe Trump sau protestele din lume "mă uit prea mult la TV".

Sunt elevă la filologie și dacă nu știu formula metanului sunt etichetată o proastă. Desigur, ca avocat/polițist/jurnalist/scriitor/om de afaceri (etc), va fi rușinos să nu știu ecuațiile complicate de jumătate de pagină, dar sincer asta ține de opinii, iar opiniile nu se discută. 

Dacă mie îmi plac cărțile SF, articolele motivaționale, documentarele, serialele? Poate nu am învățat fiindcă am cedat tentației de a viziona ultimul episod din sezonul 5 din TWD sau poate am terminat de citit un roman de dragoste. Este ceva rău în asta? "Vei avea timp în vacanță pentru asta ", daa, sigur, însă în vacanța de vară primesc fisă de lectură cu 13 carți, 3 pagini de exerciții la matematică și încă multe alte cărți de citit la istorie. Oare chiar o să am timp? 

Trebuie să înțelegeți, dragi profesori, că oamenii și visele lor sunt diferite, nu există un tipar, nu ne plac aceleași lucruri. Nu suntem o turmă de elevi standard, suntem unici și avem țeluri mai mici sau mai mari, dar ne suntem datori NOUĂ să ni le îndeplinim.

Conducerea Magilor- Calea Lactee

          Doamna și domnul Vișiniu din galaxia Magilor, supranumită Împărăția fără-de-sfârșit a Luminilor erau foarte mândri că acum două săptămâni au câștigat alegerile pentru conducerea galaxiei. Cum nu sunt genul de persoane care să piardă timpul cu formalități au găsit repede o galaxie apropiată pentru a-și arăta inegalabilele calități de lideri și dorința de a evolua prin ajutorul dat altor forme de viață (sau cel puțin așa susțineau ei).
          - Ce spui de Calea Lactee? E cu câteva zeci de ani mai înapoiată decât noi și ar da bine în Interpresă (coordonată de îngerul Trăncăneală- o ființă sofisticată și mândră, căreia îi plăcea să știe toate detaliile picante despre evenimentele importante ale zilei chiar dacă trebuia să le smulgă cu forța de la bieții spiriduși, slugile Luminilor, cu abilitățile sale manipulative)- spuse Volter Vișiniu pe un ton energic, de parcă tocmai ar fi descoperit poțiunea nemuririi. Era un bărbat care punea mare preț pe aparențe, motiv pentru care avea un corp de revistă și pantofi albi imaculat cu toc pentru a ajunge l
a înălțimea considerată ideală de către designer-ul de la Interpresă în care avea, fără nicio incertitudine, încredere deplină. Cămașa albă foarte atent călcată și aranjată (pe jumătate băgată în pantaloni) dovedea clasicismul, rafinamentul și atenția acordată detaliilor. Cu toate că până atunci conducătorii Magilor au făcut eforturi pentru a înota în ape liniștite în primul an la conducere, dorința nestăvâlită de a-și arăta măreția a lui Volter Vișiniu nu a întârziat să apară, așa că fără a sta prea mult pe gânduri și-a pus croitorul personal să-i modeleze 12 nasturi. Fiecare nasture era însoțit de un simbol ce reprezenta "Cele 12 umbre" ale elfilor, fiecare cu puteri și aure aparte, eroice. Nasturii au fost cusuți pe cămașă special pentru acea ședință a Consiliului.
          - Non-Galacticii? Chiar vrei să ne încurcăm cu acei încuiați fără-de-magie? protesta cu un aer arțăgos doamna Bella Vișiniu-o femeie înaltă și suplă, îmbrăcată mereu în haine de culori deschise, pastelate, uneori ușor ridicole (just kidding, întotdeauna erau penibile).
          - Nu fii negativistă! Este șansa perfectă, imaginează-ți o întreagă galaxie creată pentru a ne sporii puterea. E, teoretic, simplu- argumentează riguros Volter Vișiniu.
          Acum galaxia-țintă stabilită într-un fel sau altul, pasul următor era să reunească Consiliul pentru a stabilii detaliile. Soții Vișiniu se așeză comod, impunător în capul ascuțit al mesei argintii triunghiulare alteptându-și "oaspeții".
          7:15, sala este plină. Volter Vișiniu cere un pahar cu o băutură ciudată roz așezată sistematic în dreptul mesei principale pe o măsuță mai mică (de mărimea spiridușilor), pe care o savurează creând un suspans terifiant în sufletul asociaților săi- politicieni dichisiți, cu mantii argintii (da, totul e argintiu aici) și discuri în culorile curcubeului pe post de ochii, în forme circulare care te putea hipnotiza în mai puțin de o secundă stelară dacă îi priveai direct.
          -Domnule președinte, suntem gata să începem ședința- recită în mod mecanic de trei ori pentru a se asigura că a fost auzită de toți participanții ședinței DMI (De-Maximă-Importanță) Fluffy, iepurașul din pluș al Departamentului de Administrare, cea mai bună secretară din Casa Magilor.
          Volter Vișiniu se ridică lent și sigur de sine, cu o expresie mulțumită pe chip, aruncându-i o privire rapidă soției sale, drept un acord de a începe.

Tinere, școala te vrea prost

Într-un sistem vechi și depășit învățăm tot despre toate și apoi ne mirăm că ne simțim ca niște idioți. Tocim, memorăm și argumentăm orice din toate domeniile- fiindcă acesta este răspunsul, corect? Nimic mai crud decât asta. Fiecare pesoană are propriul set de aptitudini și vise, nu ni le furați! Poate că studenții reprezintă 20% din populație acum, dar cu siguranță sunt 100% din viitor. Miniștrii educației, moșii obosiți și plictisiți, cred că au câștigat, însă nu ne cunosc, nu le pasă de noi și cu toate acestea își permit să ne țină 6-7 ore la școală, să ne supraîncarce programa și să ne silească să ne conformăm.

Desigur, matematica, chimia, istoria (etc)-toate sunt fascinante, dar ce fac dacă eu am talent doar la pictură și chiar fac bani din asta? Ce fac daca am o voce uimitoare, dar rămân repetentă fiindcă nu am când să învăț, deoarece nu am timp?

Dragilor, nimănui nu-i pasă de 16 materii, îi pasă de maxim 3-4, dar restul sunt inutile, oricum le uităm. Ar fi util să le facem spre exemplu o ora la două săptămâni (fără notare), așa poate am mai învăța ceva. Tocitul pentru un 10 e egal cu 0 dacă uiți peste o săptămână. Sistemul prețuiește notele, nu cunoștințele asimilate, deci suntem forțați să copiem. Sunt profil uman și te miri că îndrăznesc să copiez la chimie? Păcat, e problema ta.

Ai doar 10 la școală? Bravo ție, dar asta nu te face inteligent. Te face isteț din punct de vedere academic, însă cam aici se oprește totul. Nu spun că repetenții sunt geniile pământului, spun doar că notele nu-ți reflectă inteligența, ci cunoștințele. Școala te învață informații, dar nu să gândești, deși acesta ar trebui să fie scopul.

Cât despre prețuirea profesorilor- jale. Profesorii sunt oameni cu povești, mare parte impresionante, dar care își dau priceperea pe un salariu mai mic decât al lui Nea' Ion (muncitor în fabrică).
 E jalnic cât de puțin ne respectă eroii. Da, un profesor care vine în fața ta după cinci ore de somn și care te fascinează la ora sa (poate mai face si o glumă), e un erou. Dacă nu-i înțelegeți, nu-i disprețuiți, ei (dintre toți) ne vor binele cu adevărat. Sunt forțați să-și predea materia, dar unii chiar te pregătesc pentru viață cum nici nu realizezi. Nu e vina lor că sistemul e ignorant. O profesoară din Finlanda a spus "Suntem primii din lumea deoarece plătim profesorii ca și pe  doctori, personalizăm educația elevilor și le punem în valoare abilitățile. Nu dăm niciun test cu note cu ei până la vărsta de 16 ani.", cam mare diferența, nu?!